Totu-i alb în jur cât vezi
Noi podoabe pomi-ncarcă
Şi vibrează sub zăpezi
Satele-adormite parcă.
Doamna Iarnă-n goană trece
În caleşti de vijelii -
Se turtesc pe geamul rece
Nasuri cârne şi hazlii.
Prin odăi miroase-a pâine,
A fum cald şi amărui
Zgreapţănă la uşă-un câine
Să-şi primească partea lui...
Tata iese să mai pună
Apă şi nutreţ la vacă;
Vine nins cu-n fel de brumă
Şi-n mustăţi cu promoroacă.
Iar bunicul desfăşoară
Basme pline de urgie,
Basme care te-nfioară
Despre vremi de-odinioară,
Vremi ce-n veci n-au să mai fie.
(Nicolae Labiş, Iarna)
A. Scrie, pe foaia de examen, răspunsul pentru fiecare dintre cerinţele de mai jos:
1. Notează câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor subliniate: adormite, rece, vine. 6 puncte
2. Explică rolul cratimei în secvenţa de-odinioară. 6 puncte
3. Selectează un epitet şi o personificare din fragmentul dat. 6 puncte
4. Transcrie un vers care conţine o imagine vizuală şi un vers care conţine o imagine olfactivă. 6 puncte
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, semnificaţia versurilor: Iar bunicul desfăşoară / Basme pline de urgie, / Basme care te-nfioară / Despre vremi de-odinioară, / Vremi ce-n veci n-au să mai fie. 6 puncte
