Testul 21 - pregătire pentru evaluarea naţională

 Testul 21 - 42 de puncte

Citeşte cu atenţie textul următor:

Se-nnorează ceru-albastru,
Nicio floare, niciun astru,
Căci şi cer ca şi pământ
Pus-au vara în mormânt.

Toate frunzele-adorate
Zboară-n vânt amestecate...
Corbi şi ciori-nnegresc pe sus...
Rândunelele s-au dus. [...]

De la munte pân’ la baltă
Numai crivăţ ce te saltă;
Numai cer posomorât
Peste câmpul mohorât.

Bătătura e pustie
De belşug şi veselie
Şi de-al verei cântec viu
Orice suflet e pustiu...

(Al. Macedonski, Zi de iarnă)

A. Scrie, pe foaia de examen, răspunsul pentru fiecare dintre cerinţele de mai jos:

1. Precizează câte un sinonim contextual pentru cuvintele "posomorât", "astru", "adorate".    6 puncte

2. Explică rolul cratimei în secvenţa "Se-nnorează" şi rolul apostrofului în secvenţa "pân´la baltă".   6 puncte

3. Selectează o enumeraţie, un epitet si o personificare din text.    6 puncte

4. Transcrie, din textul dat, trei structuri specifice descrierii.      6 puncte

5. Comentează, în maximum 5 rânduri, semnificaţia versului "Pus-au vara în mormânt".   6 puncte

B. Redactează o compunere de 10-15 rânduri în care să-ţi expnmi opinia despre semnificaţia titlului poeziei "Zi de iarnă", de Al. Macedonski, prin raportare la conţinutul fragmentului citat.

În compunerea ta, trebuie: 

- să ilustrezi relaţia dintre titlu şi conţinutul fragmentului de text;   4 puncte 

- să evidenţiezi două mijloace artistice prin care este susţinută ideea sugerată de titlu;   4 puncte 

- să ai o structură adecvată tipului de text şi cerinţei formulate;    2 puncte 

- să te înscrii în limitele de spaţiu indicate.    2 puncte

Testul 8 - pregătire pentru evaluarea naţională 2014

Testul 8 - 30 de puncte

Citeşte, cu atenţie, textul:

Se uită lung fiul de împărat cum mârţoaga îmbuca cu lăcomie din jar, dar nu zise nimic, gândea însă în mintea sa: dacă mă voi duce cu schiloada asta, nu stau bun că o să ajung departe; numai împrejurarea că mânca foc îl făcu să nu crează că mumă-sa l-ar fi păcălit. Calul însă [...] zise: 

— Drag domnul meu, ştiu ce gândeşti, dar nu te teme, bun e Dumnezeu şi bună minte ţi-a dat de m-ai căutat, gată-te de cale, dar până atuncea mai dă-mi un vrav* bun de jar să mă satur, apoi îmi porunceşte cum să merg: ca vântul sau ca gândul? 

Şi merse fiul împăratului cu mârţoaga acasă; fraţii cei mai mari nu-şi putură stăpâni râsul când îl văzură cu ce cal voieşte a pleca, ba cel mai mare chiar zise în batjocură: 

— Pare-mi-se că de ceilalţi te temi. 

Tată-său însă nu se învoia odată cu capul a-l lăsa să plece cu acel cal, dar, după multă rugare, în urmă zise: 

— Acum fă ce ştii, eu nu mă mai amestec. 

Şi dete feciorul un vrav mare de jar calului [...], care sforăi o dată de tot scântei îi ieşiră pe nări, apoi se scutură de îi căzu tot părul de pe el şi rămase numai un păr luciu-galben ca aurul şi era acum calul mai frumos decât toţi câţi îi avea împăratul. Atunci zise împăratul: 

— Cu calul acesta am umblat şi eu a peţi. 

După aceea, intră feciorul în chilia împărătesei să-şi ia rămas-bun, iar ea îl sărută şi-i dete trei lucruri: un inel, un ceas şi o lădiţă de aur. Aceste trei daruri aveau un preţ foarte mare, deoarece inelul răspândea lumină ca soarele, ceasul strălucea tot ca soarele, şi dacă îl puneai pe masă deschis, cânta mai frumos decât toate muzicile din lume, iar lădiţa asemenea era strălucitoare ca un soare şi când o puneai pe masă şi o deschideai, ieşeau din ea cele mai bune mâncări şi băuturi ce sunt pe astă lume. După aceea, îşi încinse paloşul cel ruginit, îşi luă sănătate bună de la tată-său şi de la fraţi şi hai la drum. Apoi îl întrebă calul: 

— Domn, domnuţul meu, dar cum să te duc: ca vântul sau ca gândul? 

— Să mă duci ca gândul, răspunse feciorul şi începură a merge întâi mai lin, apoi tot mai tare până nu se mai vedeau. 

(Crăiasa Zânelor, basm cules de Ion Pop-Reteganul) 

*vrav, vraf, s.n. - grămadă, maldăr, morman

A. Scrie, pe foaia de examen, răspunsul pentru fiecare dintre cerinţele de mai jos:

1. Transcrie din text câte un cuvânt obţinut prin derivare, prin compunere şi prin schimbarea valorii gramaticale.      6 puncte 

2. Explică rolul celor două puncte în secvenţa: Atunci zise împăratul: — Cu calul acesta am umblat şi eu a peţi.     6 puncte 

3. Selectează o personificare şi o enumeraţie din fragmentul dat.    6 puncte 

4. Numeşte două moduri de expunere utilizate în text.     6 puncte 

5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte (3-5 rânduri), semnificaţia secvenţei: Şi dete feciorul un vrav mare de jar calului [...], sforăi o dată de tot scântei îi ieşiră pe nări, apoi se scutură de îi căzu tot părul de pe el şi rămase numai un păr luciu-galben ca aurul şi era acum calul mai frumos decât toţi câţi îi avea împăratul.              6 puncte

Test pentru evaluarea naţională - 1

Subiectul 1 (42 de puncte)

Citeşte cu atenţie textul următor:

„Dar odată am dat peste cartea de citire a fratelui meu şi, după prima pagină, n-am mai putut s-o las din mână. Eram fermecat, parcă aş fi descoperit un joc nou. Căci, din fiecare rând citit, aflam lucruri necunoscute şi nebănuite. Am învăţat numele judeţelor, ale râurilor şi ale oraşelor şi am aflat despre Daniil Sihastru şi Mănăstirea Neamţului şi câte alte lucruri care mă uluiau , mă copleşeau prin vastitatea şi misterele lor. " 

                                                            (Mircea Eliade, Cele dintâi lecturi) 

A. Scrie răspunsul pentru fiecare dintre cerinţele de mai jos : 

1.Transcrie din text un cuvânt format prin derivare şi un cuvânt format prin compunere. 6 puncte
2.Precizează valoarea morfologică a cuvintelor subliniate în text. 6 puncte 

3.Selectează, din text, o enumeraţie. 6 puncte 

4.Scrie câte un sinonim pentru cuvintele vastitate, mister. 6 puncte 

5.Explică, pe scurt, semnificaţia secvenţei din text „parcă aş fi descoperit un joc nou".         6 puncte